Viata dupa nasterea Prichindelului!

      Salutare, scumpele mele! Desi venirea pe lume a unui copil este un moment de bucurie pentru majoritatea femeilor, multe dintre ele nu sunt pregatite sa infrunte depresia postnatala. Tristetea, teama, gandurile pline de preocupare- sunt sentimente care par sa innoureze cerul fericirii de dupa nastere. Unele mame incearca aceste sentimente intr-o forma usoara numita "proasta dispozitie postpartum", care dispare in decurs de cateva zile. Altele insa, trec printr-o conditie mult mai serioasa numita "depresie postpartum". Acest fenomen este mult mai usor de infruntat daca este tratat cu seriozitate de catre ambii tineri parinti.

Statistic vorbind, 70-80% dintre femei prezinta stari depresive la 2-3 zile  dupa nastere. Noile mamici se pot simti triste, ingrijorate si morocanoase. Fara vreun motiv clar, ele se supara pe noul bebelus, pe partener sau pe ceilalti copii. Pot izbucni in plans din motive neasteptate. Cateodata au probleme legate de somn, alimentatie si luare a deciziilor. Aproape intotdeauna se intreaba daca se vor descurca cu noua responsabilitate, si anume aceea de a avea grija de un noul prunc. Aceste sentimente pot scadea in intensitate sau se pot repeta in primele zile de dupa nastere. Aceste sentimente tulburatoare pot dura cateva zile, dar daca aceasta stare persista cateva zile la rand, luati legatura negresit  cu medicul dvs.

In ceea ce priveste experienta mea, va pot marturisi cu sinceritate ca am nascut, prin cezariana, pe 7 octombrie 2010, operatie care a decurs bine dupa parerea mea neavizata. A doua zi dupa nastere, am fost indreptata spre o rezerva placuta.Dar eu aveam alte asteptari de la sistemul sanitar, ca de exemplu sa vina asistentele copiilor si sa-mi explice ce trebuie sa faci in anumite momente, (fiind primul copil), adica sa ofere o minima consiliere.Dar acest lucru nu s-a intamplat, am fost si sunt in continuare dezamagita de ceea ce se intampla in maternitate. Pe aceasta tema as putea scrie romane, dar ma limitez...Aceste fapte m-au facut sa fiu confuza, nelinistita, chiar nervoasa, la care s-au adaugat lipsa de somn si de mancare. Pot spune ca am avut o usoara stare de depresie, accentuata de o anemie puternica. Dar cel mai mult m-au ajutat familia si bineinteles copilul pentru care am luptat. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am trecut peste cele mai dificile clipe din viata mea. Dar am iesit, parca mai puternica, din aceasta stare (intr-o saptamana) si pot afirma cu tarie  ca ma simt minunat, am un copil sanatos si minunat de care sunt foarte mandra.

Scumpele mele, daca ati avut sau aveti stari asemanatoare sau chiar mai dificile, nu va jenati sa comunicati  si sa cereti ajutorul familiei, dar si al doctorilor. Credeti-ma, ei va pot ofei o mana de ajutor!

Sunt convinsa ca unele femei nu spun nimic atunci cand au asemenea simptome deoarece se simt rusinate sau pur si simplu se simt vinovate pentru ca au aceasta stare de depresie chiar atunci cand, de fapt, ar tebui sa se simta cel mai bine si cele mai fericite fiinte din univers. Regreta ca vor putea fi vazute in rolul de parinti nepotriviti pentru copilul lor. Cert este ca aceste depresii pot aparea la orice femeie, dar asta nu inseamna ca esti o mama rea. Tu si copilul tau nu trebuie sa suferiti!

Exista diferite terapii de grup sau individuale, numite simplu, "terapie de discutie", care ajuta femeia  - mama sa se simta mai bine si sa se incadreze mai usor in noul rol, cel mai important din viata ei. Un studiu limitat sugereaza ca multe femei cu depresie postnatala si-au imbunatatit starea de sanatate cu medicamente antidepresive. Discuta cu doctorul ! Ia atitudine ! Doctorul tau te poate invata tot ceea ce vrei sa stii despre starea ta si care este calea cea mai sigura pentru tine si copilul tau !

Astept sa-mi scrieti si sa-mi descrieti experientele dumneavoastre !